La un moment dat, mă aflam într-un taxi unde şoferul îmi spunea că în meseria lui a auzit şi a văzut multe, printre care susţinea că a „preluat” mai multe femei bete decât bărbaţi. Acestor femei le crease următorul profil: singure, workaholice şi, bine’nţeles, petrecăreţe al căror “dezinhibator” e alcoolul. Iar pentru a-şi susţine punctul de vedere, mi-a adus câteva exemple sugestive. Concluzia? Femeile beau mai mult ca bărbaţii. Eu, desigur, am replicat cu “să nu generalizăm”, iar nenea, aparent, a găsit pertinentă observaţia mea.

Prima oară când am auzit că „barmanii şi taximetriştii sunt cei mai buni psihologi” am răspuns cu un zâmbet aprobator, apoi am căutat o explicaţie.

Probabil de multe ori te aud, dar nu te asculta; şi nici că ar conta atât timp cât îţi este creat spaţiul favorabil destăinuirii. Mai exact, există un interlocutor care ştie când poate interveni, ştie să asculte şi/sau să tacă, şi reuşeşte să empatizeze cu tine cât pentru a face şi a spune ceea ce trebuie. Dacă te va judeca nu te interesează, probabil nu îl vei reîntâlni, valabil cu atât mai mult dacă eşti în stare de ebrietate.

Fie că situaţia implică un taximetrist sau un barman, actul comunicării ar respecta acelaşi tipar simplu: un emiţător, un receptor, ar presupune folosirea comunicării verbale şi non verbale, şi al aceluiaşi cod, limba română.

Aş concluziona că nu ai nevoie de studii universitare în psihologie pentru a şti să asculţi, a comunica eficient sau a fi catalogat un bun psiholog.

Mă întreb ce ar rezulta în urma întâlnirii dintre un barman şi un taximetrist?

Potrivit Calendarului Maya, considerat a fi cel mai exact de pe Terra, anul 2012 corespunde începutului celei de a şasea lumi, iar Edgar Cayce, supranumit ultimul profet al umanităţii sau Nostradamus modern, susţine că 2012 reprezintă anul renaşterii planetei noastre, când aceasta ar primi un nou influx de energie din centrul galaxiei.

Marea schimbare sau Apocalipsa va avea loc pe 21 decembrie 2012, odată cu încheierea Calendarului Maya. Printre semnele prevestitoare ale Sfârşitului se numără modificările radicale şi bruşte de climă, războaiele, foametea, o dezvoltare de neimaginat a tehnologiei, reprogramarea AND-ului, percepţia diferită asupra Timpului şi Spaţiului, cu efecte şi asupra organismului uman etc. Dar, atenţie. Nu e Dreapta Judecată ci Sfârşitul Timpului. Polii magnetici ai planetei se inversează, rezonanţa magnetică e în continuă creştere din 1980, ca în 2012 timpul să atingă valoarea 0, iar adevărul să ne fie revelat, afirmă mayaşii.

Să fie scenarii care să ne alimenteze paranoia sau să ne inducă resemnarea în faţa iminentului, pact cu diavolul, adevăr mistic…!?

Ca orice culoare, şi acestă prevestire prezintă nuanţe; ea este interpretabilă şi, într-o măsură, supusă erorii.

- Un om normal pronunţă în jur de 4800 de cuvinte zilnic.
- Cand strănuti, aerul iese pe nări cu 160 km/ora.
- Ai nevoie de 43 de muşchi ai feţei ca să te incrunti la cineva şi numai de 14 ca să zimbeşti. Comcluzia ? Nu te obosi, smile !
- Daca manânci prea multi morcovi, până la urmă pielea se colorează în portocaliu. Nu-i bai - or zice unii - oricum vine campania electorală !
- In fiecare zi în America se manancă aprox. 7 hectare de pizza.
- 250 de persoane (pâna acum) au căzut din Turnul din Pisa. Probabil o fi prea înclinat...
- Ar fi nevoie de 1.200.000 de ţânţari să golească un om matur de sânge. Hmmm, mai bine un vampir sanatos...
- Când sticla se sparge, fracturile se propagă cu aprox. 3.000 mile/oră.
- O persoană medie, în cele 2,475,576,000 secunde ale vieţii, rosteşte în jur de 123.205.750 cuvinte, face sex de 4.239 e ori, şi produce 120 le litri de lacrimi.
- E imposibil să strănuţi cu ochii deschişi... Incearca !
- Este imposibil să atingi cu limba propriul cot...
- Un şobolan rezistă la sete mai mult decat o camilă.
- Nici o coală de hârtie, indiferent cât de mare ar fi, nu poate fi impaturită mai mult de 7 ori.

-----------------ŞI ÎN FINAL-----------------
Cel puţin 75% din cei ce au terminat de citit chestiile astea, au incercat să-şi lingă cotu'...

Că dacă n-ar fi nu s-ar povesti...

What the f***, (wtf), este o formă de exprimare a indignării celor care apelează deseori la englezisme şi am constatat că printre utilizării acestei sintagme se numără şi unii comunicatori (!). De regulă, aceştia din urmă sunt reprezentanţi ai industriei comunicării, care au datoria să-şi împărtăşească ideile, convingerile, expertiza ş.a.m.d. cu responsabilitate. Fie că eşti specialist în comunicare sau nu, cred că a comunica responsabil presupune a prevedea şi a-ti asuma consecinţele a ceea ce transmiţi verbal, non-verbal sau în scris.
Un probabil catalizator al folosirii WTF şi, prin extensie, al diferitelor injurii cred că este tocmai libertatea de exprimare, ale cărei limite de manifestare în practică nu ne mai sunt clar definite. Mă întreb astfel, cine stabileşte graniţa dintre permis şi nepermis şi care este, în fapt, aceea?